Despre Academia de Ştiinţe a Moldovei

     Academia de Stiinte desfasoara activitatea sa in conformitate cu prevederile Constitutiei Republicii Moldova, Codului cu privire la stiinta si inovare, Acordului de parteneriat cu Guvernul tarii, Statutului sau, actelor legislative si altor acte normative.

     Pe parcursul dezvoltarii sale A.S.M. a devenit un veritabil for stiintific de consacrare, o institutie de cercetare si de creatie autentica. Actualmente corpul academic al Academiei de Stiinte intruneste 47 de membri titulari (academicieni), 60 de membri corespondenti si 38 membri de onoare. In componenta ei functioneaza institutii care realizeaza cercetari stiintifice fundamentale, aplicative si activitati de inovare si transfer tehnologic, ale caror rezultate sunt materializate in cunostinte stiintifice noi, elaborari tehnologice si tehnice, pun in valoare patrimoniul national, promoveaza valorile stiintifice si culturale pe plan national si mondial, pregatesc cadre stiintifice de inalta calificare.

     Constituirea sectorului academic al stiintei din Republica Moldova a fost initiata imediat dupa al doilea razboi mondial (1939-1945). In temeiul deciziei din 11 martie 1946 a Guvernului URSS de a organiza la Chisinau Baza de cercetari stiintifice a A.S. a URSS la 12 iunie 1946 Consiliul de Ministri al RSSM si Biroul CC al PC (b) din Moldova adopta Hotarirea nr. 583 „ Cu privire la crearea Bazei Moldovenesti de cercetari stiintifice a Academiei de Stiinte a URSS in or.Chisinau ”. La 29 iunie Prezidiul A.S. a URSS a examinat si a aprobat structura Bazei, directiile principale de cercetare si organele de conducere. Ulterior, in anul 1949, Baza a fost transformata in Filiala Moldoveneasca a Academiei de Stiinte a URSS.

     Director al Bazei a fost numit acad. Veaceslav Volghin, vicepresedinte al A.S. a URSS, responsabil de coordonarea activitatii bazelor si filialelor A.S. a URSS, care a fost inlocuit, in anul 1949, de Pavel Baranov, membru corespondent al A.S. a URSS, numit in functia de presedinte al Prezidiului Filialei Moldovenesti. In postul de director adjunct a fost desemnat Macarie Radul, iar din anul 1947 – Iachim Grosul, doctor in stiinte istorice, urmind mai apoi, din anul 1954, sa exercite functiile de presedinte al Prezidiului Filialei Moldovenesti.

     In anii care au urmat dupa formarea Bazei Moldovenesti au fost realizate o serie de masuri privind crearea si consolidarea bazei tehnico-materiale, organizarea institutiilor de cercetare, pregatirea cadrelor stiintifice, identificarea directiilor principale de cercetari, perfectionarea modului de organizare a investigatiilor stiintifice. Dezvoltarea si aprofundarea cercetarilor stiintifice erau insotite de perfectionarea structurii organizatorice a Filialei Moldovenesti, care catre anul 1960 a devenit un important centru stiintific al republicii, in cadrul caruia functionau 9 institute, Gradina Botanica si alte institutii autonome, activau circa 900 de persoane, dintre care peste 250 de cercetatori stiintifici, inclusiv 20 de doctori habilitati si 110 doctori in stiinte.

     La 26 iulie 1960 Guvernul URSS a adoptat Hotarirea „Cu privirea la crearea Academiei de Stiinte a RSS Moldovenesti” in baza institutiilor stiintifice ale Filialei Moldovenesti a Academiei de Stiinte a URSS. O hotarire similara au adoptat, la 29 noiembrie 1960, CC al PC din Moldova, Prezidiul Sovietului Suprem al RSS Moldovenesti si Consiliul de Ministri al RSS Moldovenesti.

     Actul inaugural de constituire si de deschidere a Academiei de Stiinte a RSS Moldovenesti a avut loc la 2 august 1961. Din momentul fondarii pina la declararea independentei Republicii Moldova (27 august 1991) Academia de Stiinte era parte integranta a sistemului academic sovietic, aflindu-se in subordonarea atit a Prezidiului A.S. a URSS, cit si cea a Consiliului de Ministri al RSS Moldovenesti.

     Prin hotarirea Guvernului RSSM din 1 august 1961 au fost desemnati, din rindul oamenilor de stiinta si cultura, 11 membri titulari (academicieni) si 13 membri corespondenti ai Academiei de Stiinte. Membri titulari au devenit: Anton Ablov, Vladimir Andrunachievici, Vasile Cervinski, Procopie Dvornicov, Iachim Grosul, Boris Lazarenco, Gheorghe Lazurevski, Andrei Lupan, Iacob Print, Alexei Spasski, Iosif Vartician; membri corespondenti: Gheorghe Cealii, Nicolae Corlateanu, Ion Dicusar, Lazar Dorohov, Nicolae Frolov, Mihail Iarosenko, Anatolie Kovarski, Iurie Lealicov, Constantin Moraru, Iurie Petrov, Macarie Radul, Eugeniu Russev, Petru Ungureanu.

     Primul presedinte al A.S.M. a fost Iachim Grosul, membru corespondent al A.S. a URSS, academician al A.S.M., doctor habilitat in stiinte istorice (1961-1976), fiind urmat de Alexandru Jucenco, membru corespondent al A.S. a URSS, academician al A.S.M., doctor habilitat in stiinte biologice (1977-1989), de Andrei Andries, academician al A.S.M., doctor habilitat in stiinte fizice si matematice (1989-2004) si de Gheorghe Duca, academician al A.S.M., doctor habilitat in stiinte chimice (din 2004).

     Organizarea Academiei de Stiinte a avut un impact constructiv asupra evolutiei in continuare a stiintei in republica, diversificarii domeniilor de investigatii, dezvoltarii cercetarilor fundamentale in ramurile moderne ale stiintei contemporane, punerii in valoare a patrimoniului stiintific, istoric si cultural, implementarii in economia nationala a rezultaterlor cercetarilor stiintifice. Pe parcursul unui interval de timp relativ scurt Academia de Stiinte a traversat o cale anevoioasa, dar rodnica de consolidare si afirmare, de cautari si realizari.

     Perioada 1961-1990 a fost marcata de o crestere continua a rolului institutiilor academice in solutionarea diverselor probleme ale dezvoltarii economiei nationale si culturii, ridicarea nivelului si competitivitatii cercetarilor stiintifice, consolidarea semnificativa a potentialului stiintific uman si a bazei tehnico-stiintifice si experimentale, pregatirea cadrelor stiintifice de inalta calificare, crearea in multe domenii ale stiintei a scolilor stiintifice prestigioase autohtone, recunoscute si apreciate in tara si peste hotare, atingindu-se culmi europene cu deschidere spre cele mondiale. Aceasta perioada s-a evidentiat de asemenea prin stabilirea si consolidarea relatiilor de colaborare stiintifica cu academiile de stiinte, institutiile stiintifice si de invatamint superior din spatiul ex-sovietic, Europa, America, Asia. Elaborarile stiintifico-tehnologice ale oamenilor de stiinta erau patentate in SUA, Germania, Franta, Japonia, Suedia, Italia, Australia si in alte tari.

     Catre finele anilor 80 Academia de Stiinte a devenit principalul centru stiintific al Moldovei. In cadrul ei functionau 31 de organizatii stiintifice, stiintifico-experimentale si de deservire a stiintei, dintre care 21 de institute si institutii de cercetare. Efectivul Academiei constituia peste 5300 de lucratori, dintre care 1312 cercetatori stiintifici, inclusiv 125 doctori habilitati si 824 doctori in stiinte.

     O etapa principial noua in dezvoltarea Academiei de Stiinte, de sperante si cautari, constituie perioada care a urmat dupa proclamarea suveranitatii (23 iunie 1990) si a independentei (27 august 1991) R. Moldova, datorita carora A.S.M. a devenit un veritabil for stiintific republican, o institutie nationala de cercetare, cu o autonomie adecvata pentru solutionarea problemelor sale interne. Aceasta perioada s-a marcat prin constituirea si dezvoltarea cadrului normativ al sferei cercetarii-dezvoltarii si al Academiei de Stiinte, modificarea si perfectionarea sistemului organizatorico-institutional de gestionare a stiintei si activitatii de cercetare-dezvoltare. Au fost formate Sectiile de Stiinte Agricole, Medicale si Tehnice, create institute de cercetare noi, prin reorganizarea unei serii de sectii de cercetare cu statut autonom. Au fost afirmate si promovate principiile democratice privind organizarea si gestionarea activitatii de cercetare-dezvoltare, fiind acordata institutelor autonomie in stabilirea structurii si a mecanismelor de functionare, alegerea metodelor si mijloacelor de activitate. S-au extins posibilitatile integrarii in comunitatea stiintifica europeana si mondiala.

     Concomitent, restructurarile economice din ultimul deceniu al secolului al XX-lea, elaborate si promovate deseori fara un suport stiintific argumentat, fara o expertiza si prognoza stiintifica au provocat fenomene distructive atit in sectorul real al economiei nationale, cit si in domeniile vietii sociale, culturale si spirituale, inclusiv in sfera stiintei si inovarii.

     Insuficienta si instabilitatea financiara, lipsa experientei de gestionare a stiintei in conditiile defectuoase ale economiei de piata in curs de constituire au impus aplicarea unui mod neadecvat de utilizare a resurselor materiale si financiare, au provocat fenomene negative care au afectat distrugator potentialul stiintific existent: deteriorarea bazei materiale si tehnico-stiintifice; evadarea competentelor din sfera cercetare-dezvoltare si reducerea afluxului cadrelor tinere; dezintegrarea unitatii tehnologice a lantului cercetari stiintifice – aplicarea elaborarilor tehnico-stiintifice in productie etc. Cu toate acestea, s-au depus eforturi importante pentru conservarea potentialului stiintific uman. Efectivul cercetatorilor stiintifici, inclusiv al celor cu grad stiintific din cadrul Academiei de Stiinte s-a redus, respectiv, cu 25%.

     In pofida dificultatilor cu care s-a confruntat comunitatea academica s-a semnalat o crestere relativ semnificativa a eficientei activitatii stiintifice, exprimata prin sporirea numarului de publicatii stiintifice, inclusiv peste hotare, in total, si la un cercetator. Elaborarile stiintifico-tehnologice, prezentate la diverse tirguri si expozitii nationale si internationale, au fost mentionate cu diferite distinctii prestigioase. Acest fapt s-a datorat in mare masura fenomenului numit „efectul inertiei” (utilizarea informatiei stiintifice si stiintifico-experimentale acumulate anterior) si, in primul rind, extinderii si consolidarii relatiilor stiintifice internationale de colaborare si cooperare.

     Anul 2004 reprezinta un an de cotitura in dezvoltarea Academiei de Stiinte a Moldovei. Cu adoptarea Codului cu privire la stiinta si inovare s-a modificat esential paradigma functionala si institutionala a Academiei de Stiinte prin delegarea catre aceasta a competentelor Guvernulul in vederea realizarii politicii de stat in sfera stiintei si inovarii si a rolului de coodonator in promovarea inovatiilor si transferului tehnologic, atribuirea statutului de institutie publica de interes national in sfera stiintei si inovarii, diversificarea statutului organizatiilor din sfera stiintei si inovarii ca membri ai A.S.M., atragerea mai larga a comunitatii stiintifice in activitatile de organizare si dirijare a stiintei din tara, pastrarea si promovarea libertatilor academice. Gratie eforturilor importante ale conducerii Academiei de Stiinte, intelegerii si sustinerii din partea conducerii de virf a Republicii Moldova a sporit substantial finantarea de la bugetul de stat a sferei stiintei si inovarii, ceea ce a creat premise reale pentru renovarea bazei tehnico-materiale si experimentale, reutilarea laboratoarelor cu echipament stiintific modern, inviorarea si mobilizarea activitatilor de inovare si transfer tehnologic, imbunatatirea conditiilor de munca si de retribuire a muncii cercetatorilor stiintifici, al caror salariu mediu s-a majorat de 1,5 - 2 ori.

     Organul suprem de conducere al Academiei de Stiinte este Asasmbleea Academiei de Stiinte, constituita din membrii titulari (academicieni), membrii corespondenti si din 78 de doctori habilitati, alesi pe o perioada de 4 ani, de adunarile doctorilor habilitati si doctorilor in stiinte ale Sectiilor de Stiinte.

     Organul executiv al Asambleii este Consiliul Suprem pentru Stiinta si Dezvoltare Tehnologica constituit din 17 persoane: presedintele, prim-vicepresedintele, vicepresedintii si secretarul stiintific general ai Academiei de Stiinte, coordonatorii Sectiilor de Stiinte (numiti din oficiu) si 6 reprezentanti ai comunitatii stiintifice, inclusiv ai institutiilor de invatamint superior si Agentiei de Stat pentru Proprietate Intelectuala, alesi de Asamblee pe un termen de 4 ani.

     Adunarea generala a membrilor titulari si membrilor corespondenti reprezinta forul superior al corpului academic (membrilor titulari, membrilor corespondenti si membrilor de onoare), compus din cei mai marcanti reprezentanti ai stiintei academice, universitare si de ramura.

     In cadrul A.S.M. isi desfasoara activitatea 6 Sectii de Stiinte: Economice si Matematice; Biologice, Chimice si Ecologice; Fizice si Ingineresti; Medicale; Agricole; Umanistice si Arte, reunind in componenta lor membrii titulari, membrii corespondenti, membrii de onoare, cercetatorii stiintifici, precum si institutii din sfera stiintei si inovarii cu statut de membru institutional, membru de profil si membru afiliat, care activeaza in domeniile respective ale sferei stiintei si inovarii.

     In componenta A.S.M. functioneaza de asemenea Centrul de instruire universitara, postuniversitara si perfectionare, Centrul Proiecte Internationale, Centrul Resurse si Retele Informationale, Centrul de Metrologie si Automatizare a Cercetarilor Stiintifice, Agentia pentru inovare si transfer tehnologic, Fondul national pentru sustinera stiintei, Consiliul Consultativ de Expertiza, Biblioteca Stiintifica Centrala, Arhiva Stiintifica Centrala, Intreprinderea Editorial-Poligrafica "Stiinta", Intreprinderea "Tipografia" a A.S.M., intreprinderi experimentale si alte structuri stiintifico-tehnologice si de asigurare a activitatii Academiei de Stiinte. Prin intermediul Sectiilor de Stiinte, A.S.M. participa la coordonarea stiintifico-metodica a activitatii organizatiilor din sfera stiintei si inovarii, subordonate autoritatilor administratiei publice centrale.

     Directiile principale ale activitatii Academiei de Stiinte in calitate de institutie publica de interes national in sfera stiintei si inovarii cuprind:

     • elaborarea si promovarea strategiei dezvoltarii sferei stiintei si inovarii, realizarea politicii de stat si desfasurarea activitatii conceptuale in sfera stiintei si inovarii;

    • identificarea directiilor strategice de dezvoltare a sferei stiintei si inovarii;

     • organizarea elaborarii conceptiilor, programelor si proiectelor de stat, programelor stiintifice si tehnico-stiintifice internationale si a mecanismelor de realizare a acestora, precum si a celor de stimulare a implementarii rezultatelor cercetarilor stiintifice in economia nationala;

     • organizarea activitatii de elaborare a sintezelor privind tendintele dezvoltarii social-economice, tehnologice si umane a tarii, precum si a pronosticurilor dezvoltarii sferei stiintei si inovarii;

     • distribuirea alocatiilor bugetare conform directiilor strategice ale sferei stiintei si inovarii;

     • pregatirea cadrelor stiintifice de inalta calificare, sustinerea si promovarea scolilor stiintifice autohtone, valorilor stiintifice si culturale nationale si mondiale;

     • sustinerea si promovarea relatiilor de colaborare stiintifica pe plan intern si extern, actiunilor de cooperare si integrare in spatiul stiintific european si mondial.

     Intru indeplinirea obiectivelor fundamentale ale Academiei de Stiinte institutiile de cercetare-dezvoltare isi desfasoara activitatea spre atingerea rezultatelor scontate ce decurg din directiile strategice ale dezvoltarii sferei stiintei si inovarii in anii 2005-2010:

     • edificarea statului de drept si punerea in valoare a patrimoniului cultural si istoric al Moldovei in contextul integrarii europene;

    • valorificarea resurselor umane, naturale si informationale pentru dezvoltarea durabila;

    • biomedicina, farmaceutica, mentinerea si fortificarea sanatatii;

    • biotehnologii agricole, fertilitatea solului si securitatea alimentara;

    • nanotehnologii, inginerie industriala, produse si materiale noi;

    • eficientizarea complexului energetic si asigurarea securitatii energetice, inclusiv prin folosirea resurselor regenerabile.

     Una din preocuparile de baza ale Academiei de Stiinte o constituie pregatirea si promovarea cadrelor stiintifice de inalta calificare. La doctorantura ASM se pregatesc cercetatori in 17 domenii ale stiintei, cuprinzind peste 80 de specialitati stiintifice. Anual sunt promovati peste 50 de absolventi care isi continua activitatea in institutele de cercetari stiintfice si in institutiile de invatamint superior, structurile de antreprenoriat, in sfera financiar-bancara, organele administratiei publice centrale si locale.

     O atentie deosebita se acorda extinderii si aprofundarii relatiilor de colaborare cu universitatile din tara, cu ministerele si alte structuri administrative de profil, fiind incheiate acorduri respective si diversificate formele de cooperare.